Lumânarea este poate cel mai puternic simbol al ritualului funerar ortodox. De la lumânarea de căpătâi la cea de parastas — ce semnifică, cum se folosește și ce tipuri există.
Lumânarea este prezentă la fiecare moment important al vieții și morții unui creștin ortodox: la botez, la nuntă, la slujba de fiecare duminică și, mai ales, la momentul cel mai solemn — la trecerea sufletului din lumea aceasta. Lumânarea funerară nu este un simplu obiect decorativ — ea poartă o încărcătură simbolică profundă, acumulată de-a lungul a două milenii de credință creștină.
Ce simbolizează lumânarea în tradiția ortodoxă
Lumânarea aprinsă înseamnă, în primul rând, lumina credinței — «Eu sunt Lumina lumii», spune Mântuitorul în Evanghelia după Ioan. A ține o lumânare aprinsă în timpul slujbei funerare înseamnă a mărturisi credința în învierea de apoi și în biruința luminii asupra întunericului morții. Lumânarea mai simbolizează și rugăciunea — fumul de tămâie și lumina lumânărilor sunt imaginea rugăciunilor care urcă spre Dumnezeu. În fine, lumânarea care arde ușor și consumă ceara sa înseamnă jertfa — la fel cum defunctul și-a trăit viața în slujba celorlalți.
Tipuri de lumânări funerare și utilizarea lor
Lumânarea de mână (la slujbă)
La slujba de înmormântare și la parastase, fiecare participant ține în mână o lumânare subțire, de culoare albă. Acestea se aprind la momentul citirii rugăciunilor și se stâng după. Se recomandă lumânări de calitate, din ceară de albine sau parafină de înaltă puritate, care ard uniform și nu picură excesiv.
Lumânarea de căpătâi
O lumânare mai mare, adesea de 40 cm sau mai mult, se aprinde la căpătâiul defunctului imediat după deces și arde în permanență în primele zile, până la înmormântare. Aceasta ghidează spiritual sufletul în primele ore după despărțirea de trup.
Lumânarea de 40 de zile
Există o tradiție, mai ales în mediul rural, ca în primele 40 de zile de la deces să se aprindă în fiecare seară o lumânare acasă sau la mormânt, în cinstea sufletului care nu a plecat încă definitiv. Există și lumânări speciale «de 40 de zile» — de obicei mai groase, cu o durată de ardere mai mare.
Lumânările pentru parastase
La parastase și la Moși, se aduc la biserică lumânări de diferite mărimi, care se aprind la sfeșnice pentru cel decedat. Tradiția spune că o lumânare mare, aprinsă la un sfeșnic în fața icoanei Maicii Domnului sau a Sfântului Ierarh Nicolae, «contează» mai mult decât una mică, nu neapărat ca valoare monetară, ci ca semn al stăruinței rugăciunii.
Unde se aprind lumânările la cimitir
Lumânările se aprind și se fixează în candelă sau în nisip, la capul crucii, și nu pe mormântul propriu-zis (risc de incendiu). Unele cimitire au candelabre comune la intrare. Dacă mormântul nu are o candelă fixă, puteți aduce o candelă din ceramică sau metal, sau puteți folosi lumânări «antivânt» — cu suport și capac de sticlă — care rezistă chiar și pe vreme cu vânt.
Culoarea lumânărilor — există reguli?
Lumânările funerare ortodoxe sunt în mod tradițional albe sau bej-galben deschis. Lumânările negre nu sunt specifice tradiției ortodoxe românești, ci altor culturi. Lumânările colorate (roșu, mov) pot fi folosite ocazional la Parascheva sau alte pomeniri speciale, dar pentru slujbele funerare obișnuite, albul rămâne culoarea recomandată.
